de Daniel Aurelian Radulescu
Sa imi spui dulci cuvinte
sa m-amagești din nou
ca dragostea-i in minte
cum tonul de-un tablou
ce-ar fi la fel, totuna,
de n-ar fi o scanteie
s-aprinda Soare, Luna
și straluciri sa deie
de-un geniu de nebun
ce-și uita rațiune
pictand inima-n scrum
sa creada ficțiune
și sa ma-mbeți cu zisul
ca tot e-un curcubeu
din lacrimi, iar promisul
e fiu de Prometeu
ce da culori de foc
in iriși s-arcuind
din efemerul joc
se amagind iubind
și se topește apoi
in aerul mustind
plouandu-se-ntre noi
și suflete mințind
ca vorbele-s deajuns,
da-s sunete deșarte
din fund de nepatruns
Or fi iubiri pe Marte?!?
06.02.2012
|