de goeteri
Am mintea-n ratacirea de nestapanit
In culoarele din stratul de inconștient.
N-am forța concentrarii pan' la infinit
Naturii ce m-a inșelat, ii sunt petent.
Ținutul nopții naște inspre zori de zi
Și ziua nopții-i mainele-n spre ieri;
In vis e-amestec din ce-a fost, cu ce va fi,
Iar ziua-mi zboara-n gand spre nicaieri.
Sunt prins de iele și de zanele abstracte
Și Fat-Frumoși se convertesc dragoni;
Nici nu cunosc ce-ascunde fiecare-n parte
Ma lupt in virtual, fac parte din demoni.
E șirul nesfarșit de profunzimi murdare
P-ascuns invalmașite-n ura dintre euri;
Totu-i rastalmacit, de pururi, cu neclare
Traim pe bucațele, nu-i o viața, sunt eseuri.
19.08.2010
|