de Daniel Aurelian Radulescu
De existența n-ar fi fost mancare,
Adica n-ar fi fost prozaica preocupare,
Am fi fost cert și mai curați puțin
Și timp mai mult, de a-l omori, un chin!
De greva foamei, nu s-ar mai vorbi
Și bunatați nefiind, nimic nu ne-ar orbi
Ar fi pamantu' intreg salbaticie;
Doar miriște, o intreaga florarie!
Nici abatoare n-ar mai fi, nici stani
Și popii, popii ar fi niște pagani;
Ca nimeni n-ar muri de-o existența,
Credința casta N-ar fi delicvența!
O apa in pește ar fi, mari și oceane
Și ne-am iubi toți; oameni, lei, iguane.
S-ar zice; am fi far' de vreo frica
De nu un tampit ne-ar impușca, din pica!?
Ah, c-am uitat, nu-i totul din mancare
Și nemancați, caci proști vor fi; nu doare
Prostia! Visu' inseamna; omenirea o sa ție,
Primordial, de n-ar fi vreo prostie!!!
07.11.2013
|