de goeteri
Am adesea sentimentul ca pierd din mine
ce-i sunt,
nu fac nimic important
și știu și-mi vine
sa urlu de necaz, ma-ncrunt,
dar sunt așa de ezitant
de neputința,
ca niciun ajutor nu intervine,
iar rugamințile, cu sau fara de credința,
nu aduc niciun bine
și se repeta, sau mai grav persista
alunecarea-ntr-un abis
și nu spun nimanui, de prea multa rușine,
c-așa sunt educat;
fara tupeu, modest pe calitațile din lista,
sa nu fac compromis
chiar dac-alerg in paralel pe șine
in mers accelerat
știind ca nici-o gara nu exista,
sau nu-s primit la mine e rasista!
Și-acum,
deși convingerea o am, de fara șarm,
de complicat,
de fara de talent,
ma incapațanez pe-același drum
și c-am un pic de armata, nu dezarm
neincetat,
latent
ma pierd involuntar, ma irosind un impotent.
28.10.2011
|