de Daniel Aurelian Radulescu
timp, scurs inexorabil, recitit
dintr-un inscris interpretat haotic,
fara respect de adevar, rastalmacit,
mereu schimbat, dintr-un 'nadins narcotic.
demers, subiectiv dintr-un real,
aflat la mana prostului politic,
facut sa judece, arbitru accidental,
inverșunat, bornat in paralitic.
repus, astazi, pe rol, intr-o minciuna,
fara ataș la timpul petrecut;
doar interes partizan, ce razbuna,
interpretat, contemporanic slut.
de ce n-au fost doar scribi imparțiali;
și azi, la fel juji suntem, peste fapte,
ce nu lasam in spuse, mașinali
și istoria roman o facem, carte.
apare-un necitit, din cand in cand,
rasturnator de implicit veridic,
cu manifest in schizofrenic gand
sa-și țipe "eu", din sufletu-i aridic.
nu c-ar fi fost o știința, intamplarea,
in petrecerile ei banale, glorie,
da-i invațam, tenaci, mistificarea,
știind ca nu am fi, precis, in vreo istorie
PS
crez, inca-i ca vom fi, vreodata, drepți
cu noi; cum suntem, cum am fost, așa;
bogați, avari, naivi sau ințelepți
o zi din nou, aluat om, pentru al venera!?!
05.06.2012
|