de Daniel Aurelian Radulescu
Cand nu mai e dorința, in sine, egoista
Și nici privitul scoarței in sclipire,
Atunci, tarziu, doar dragoste exista
Intr-un profund esența de iubire.
Cand nu mai ai nevoie in spusul de cuvinte
Și doare un celalalt, lovit, in departare,
Atunci e amorul aburul fierbinte,
Ce umple piept, iubind pe cel ce-l doare.
Cand nu mai vezi ca ești, nu mai exiști
Decat sa fii intruparea altui gand,
Atunci in daruit și Universu' il miști
Și-iubirii ii ești ingerul se pogorand.
Cand nu mai ai nimic, nici trup sa darui
Și suflet, dintr-un gram, ești un halou,
Numai atunci, indragostit sa starui
Sa ceri iubirea, ce doar tu o strigi, ecou!
07.05.2013
|