de Daniel Aurelian Radulescu
Liane intinse, parlogind maracinoase,
De muri cu volbure ce prind in verzi catușe
Pas cercetaș de vremi din firi apuse,
Printre strambași puiandrii in ramuri des golașe.
Inalte crengi țafnoase in trunchiuri vechi de pruni
Știuți doar dupa coaja-n lucii foi, crapanda,
Din care țepi alungi se-ntrepatrund s-ascunda
Firave frunze-n varfuri spre cerul cu lastuni.
Ades, adesea cioate sau cioturi, buturugi,
In putrezire bruna cu lucii in caramel,
Sunt marturii furtunii, sau cozilor de oțel
Ce in avant salbatec nu s-au pliat nici rugii.
Arar, de-o palma inguste, șerpuiesc rectilinii
Dare de-un bej deschis printre cremoase gloduri,
Ce duc spre-un gard de craci legat nuiele-n noduri
Și move zbarcituri sunt rod ascuns luminii
Și uitarii hominide ce-a strans claustrofobic
Cu gand hapsan de poame, jurandu-le ingrijire;
Puieți crescuți in pomi, coloane de indarjire
Cum armie in divizii linșata anaerobic.
Hațisul scrijelește se napustind gramada,
Lasand albicios urme pe piele, roșu-n carne,
Pedepsind pe intrus; agața sa-l rastoarne
Ca un suflet e-n peril, se rastignind livada!
22.08.2012
|