de Daniel Aurelian Radulescu
Bataia cremenelor inimii m-aprind faclie
Și ma topesc din ceara, ma ard fir
Tot lacrimand, ma curg, scurtez magie
Ce-am fost turnat. raman o pata de-un parcurs-delir.
Doar fumul poate-a dat un nergru de culoare
Din tot ce ard, poate-am manjit tavanul
Inalt la nesfarșit; oi fi in fondu' intunecat cel mare
Din care resclipesc noi aștri. luminand ebanul?
Misterul sta in boarea de-o nanosecunda
Cand din fitilul stins e-un roșu-n tresarire
Sfarșind in palid gri, cenușa, lasand unda
Un dalb de firicel intortochiat Eu, de-o amintire!
Așa de puțin pur dintr-un arzand traseu o fire in nemurire
26.04.2012
|