de goeteri
De-i noapte fara ea, nu-i vis
și mintea, sufletul, sunt negre;
cum zile fara soare, nopți nu sunt integre
E-o bucațica de culoare de pe cerul negru, alb deschis.
De mic copil o atingeam cu mana,
avea nenumarate semne, ce le-nțelegeam
Le-am dat uitarii, nu mai sunt, caci pe atunci, din timp imi luam
Acum doar o remarc, accidental Ca e-o prezenta și ca-i "una".
Ma-nebunește gandul cand nu se arata
in tot ce se compune, in globul ei de sfera
Este femeia plina de mister ce se ascunde de pudoare și ce spera
sa fie veșnic tanara, sa aiba o parte de necunoscut, sa fie ne-ntinata.
Ne-ncanta de cand lumea, are forme multe,
este salașul miilor de inspirații, este Muza,
se oglindește-n ape, este și oglinda, e suavul din oceanul negru, e meduza
O vezi frumoasa, dar e și venin, te poate otravi sau sa te-ncante.
Fiți mai fideli la tot ce va-nconjoara și aveți intr-"una",
pierdeți-va din timpul- ce oricum n-aveți-
nu fiți tangențiali la ce exista! Este evidentul caștigat și nu este ce credeți
Lasați-va conduși de vis, pe caile luminii de cristal, plecați la braț cu LUNA!
05.06.2010
|