de Daniel Aurelian Radulescu
Oh, Doamne, cat ma mai iubesc,
Nu ma mai satur sa ma incant de mine;
Ma simt, m-ating, din suflet imi zambesc,
Ma incred nespus, ca imi doresc doar bine.
Alerg de cand ma știu alte dorințe
Ce chiar de ajung ma plictisesc cu ele;
Ca-mi schimb ateic fostele credințe
Tradat naiv, sau dezgustat de rele.
Ma citesc zilnic alt insesizabil
Ridandu-mi gand ca s-a strambat oglinda
Și-o șterg cu dosul palmei; lamentabil,
Ca-i și mai rau urat sa ma surprinda
Ma culc ca timpul sa se treaca doar in file
Crezand ca vis de noapte-i semn de maine,
Tot jinduind ca nesfarșite vor fi zile
Și nu ma cruț sa-mi vand din ele pentr-o paine.
Iubesc ca sunt așa cum sunt, oh Doamne,
Facut din lacrimi mari și oceane de planeta;
Un pic de ou in pui de om, traindu-și toamne
Neputincios hazard Sunt zarul de-o ruleta!
16.03.2012
|