de Daniel Aurelian Radulescu
Rasare intai o caciula, treptat, apoi mult par incalcit
peste tot și o flacaruie intermitenta sub mustața
cu mult fum, iar langa nas un varf de bici
țeapan langa o scandura ce ține ceva ponosit
ce pare a sta pe-o marțoaga și se ține de-o sticla, dar nu,
ce avanseaza pe o cutie de caruța
purtata pe niște bucați negre de cauciuc ce schioapata rotundul
și de tot, de tot, la urma, intr-un abur aromatic ce se inalța la cer,
ramane multa balega
fara sa știu daca era a calului, ca nu ma pricep
Nu e vers alb, e murdar ca nu-i stapanesc dificultatea!
28.01.2012
|