de Daniel Aurelian Radulescu
Te simt, celula ce-mi lipsește,
Ce n-o mai am, o aștept sa vie
Sa-mi intre in corp, ce-mi ravașește
Tot ce exist mi-ești maladie!
Și de-mi patrunzi sub scoarțe adanc,
Hipnoze sunt, o feerie!
Din aer, ce respiri, mananc
Sa zac de tine maladie!
Alergi prin mine in filete
De simțuri in talaz, ce-adie,
Imi tulburand nopți incomplete,
Ce-ți caut trup de maladie.
Cand fara vlaga pot sfarși
Cum versul trist de-o elegie,
Cu sternul sfașiat voi fi,
Te așteptand o maladie
Convalescent indefinit, de dragostea ce ți-o port ție!
27.07.2013
|