de goeteri
Frige nisipu-ncins, miroase a verde de alge
Și de sub pleoapa zarii se intețește valul
Sarat de-abis de lacrimi, din raul ce se sparge
De picurile ploii se mangaind cu malul.
Și pescarușii țipa sa alerteze cerul
De nori, ce-ar vrea sa fure din soarele auriu,
Ce singurul și-ar plange eternul sau, stingherul
Caci sta zilnic pe bolta cu sufletul pustiu.
Și vine, se retrage, o dara inspumata
Se clocotind de spuse de multele-necate
Și-arunc ravaș de gand; o sticla catre-o fata
Adorm molcom de planset, cum mareaTot o apa!
13.08.2011
|