de goeteri
Putem juca teatru, o viața
Fara de școala de-actorie ?
Suntem cu toți, artiști, paiața
Și rol jucam, și datorie?
Avem fațete neștiute,
Purtam, toți, maștile de bal ?
Doar indrugam, vrute, nevrute ?
Suntem, de-un simplu teatral ?!
Nu avem simțuri, de-altadata,
Nu suntem "live", ci doar "play back".
Trup de "plastii", fața fardata
Aprindem sentiment, ca bec?
Ne mor artiștii adevarați,
De proști ce suntem, nu-i iubim.
Ii ignoram. Doar de-s plecați
Ii plangem, dar și-atunci mințim !
O plang acum, pe Madalina
Mi-a fost idol de tinerețe.
Imi era auz, mi-era lumina,
Ma fermecase-n frumusețe.
Ah, ce-aș fi vrut, sa-i fiu aproape,
N-aș fi lasat-o ceas, minut,
I-aș fi sorbit, din glas, din șoapte
Orice respir, orice sarut !
Am mai pierdut, un suflet seaman
Ce ne ținea locul la toți,
Sa spuna- ca un frate geaman-
Ce nu putem, infami, netoți
Am glasul ei- ce-aș vrea sa am-
Intre timpane, in infinit
Plamanii ii simt timbru-i și-alean
De dragostea-i, ce n-a implinit.
O plang, ma plang, ca n-o mai am
Și nu mai vine sa ne vada.
Am foia-n lacrimi, glas nu am
Te-ai dus, frumoasa mea, de draga !!!
16.07.2010
|