de goeteri
Am la rabat melancolie
C-am strans prea multa și m-apasa
Pe aripi, veșnic intr-o vrie
In transa unui alt acasa.
Misterios e nepatrunsul
Neințeles, de timp trecut,
Prezent ce-acum traiescRecursul
E-n fond, un viitor trecut!
De suntem toți primar farama
De-un Univers in raspandire,
Atunci suntem și frunza, rama
Rememorați o omenire!
Privesc ca Nostradamus jar,
Sa delirez de toxic gaz,
Ma mestecand in timp, mojar,
Sa-mi sorb trecutul, din necaz
Ca n-am uitat oricum sublimul,
Ramanand singur el, licoare
Endomorfinica din filmul
Lasandu-și numai iz de floare.
Imi pierd și timp ce am puțin,
Cu gand mereu ce las urma
Iubind, sa gust din vechiul vin,
S-aleg din bile ce-am in urna.
Sunt veșnic anticariat,
Sedus de timpuri in culori
Cu patinari de pastelat,
Ce-mi dau in iris picuri-flori.
Sau poate sunt un fortunat,
Caci pot trai doi simultan;
Eternul vis inaripat
Și altul fizic, doar alean.
Ori sunt un specimen vetusc
Resuscitat din agonie;
Noroc iși agațand de-un varsc
Pe-o rapa de melancolie?!
Și-acum ma uit la flori, pierdut
La verdele crud din gradina;
Sapand in viitor trecut
Ce incerc sa port in gand, patina
20.07.2011
|