de goeteri
Sunt suparat pe mine rau,
Chiar de n-a fost premeditat;
Am simțit scrașnetul calcat
Prin iarba-nalta-n herastrau.
Am zvacnet surd in piept, durere
Și sa privesc sub talpa am frica,
Caci știu ca lumea e mai mica
Din lipsa mea de prevedere.
Stau in genunchi, mai mult m-aplec
Și-n mana prind un boț de ființa
Chircita, necerand caința
Fusese-o casa, un suflet melc
Și-acum am gand terorizat
De zile-ntregi, ca-s un nedrept,
Doar un pretins ca-s ințelept
Calcand pe vieți, fara vreun "dat".
25.06.2011
|