de Daniel Aurelian Radulescu
Tot copil sunt, tot un pui
Intr-o inima și-o minte;
Ce le am la fel, pe-un cui,
M-așteptand sa mor cuminte.
La-nceput visam sa fiu
Altfel decat ce eram;
Curios ce-o sa deviu
N-aveam timp, nu-l suportam!
Intr-un timp, am fost ce-am vrut,
Sau s-a vrut ce-a fost sa fie;
Ce parea neintrerupt
Doar etern, filozofie.
Și-ncet nu mai vreau sa fiu
El, in care stau schimbat;
Ma revad ades iar fiu,
Cu parinți, amorezat!
Tot mai des is de unul singur,
Ca un figurant de-al meu
Și din vise ma prefigur;
Cel știut, de derbedeu
Un ștrengar, jucand cu viața
Far-a ști ca-i alta-ntr-una
Și-ntr-o zi din ani, fac piața
Cu ce-am zilele, cu luna
Sunt o nota-n "eu", pe struna.
23.05.2012
|