de goeteri
Mi s-a adus la cunoștința
ca orice fac, orice credința,
oricat sunt de convențional,
n-am niciun viitor astral.
Oricum de viața sunt falit,
sunt programat pentru sfașit
deși nimic nu am cedat;
ma lupt mereu, n-am profitat
de alții, sa le cumpar traiul,
nu m-am reconvertit in craiul
cu aerele de-un stapan,
un narcisist convins de bun.
N-am fost la nimeni o povara,
nici la parinți, nici pentru țara,
m-am petrecut printre decenii
tarandu-mi visele, vedenii
De-un timp presimt ca ma topesc,
ma tem! Ce tot vorbesc? Sfarșesc!
Eram ca toți, cuvinte goale,
mergeam la slujbe anuale
și agațam in cui icoane
cum prin birouri diafane
gasești la cei ce cred spașitul
la fel cum e sfințit cuțitul
cu care tai in carne vie
mistificand o omenie!
Final nu mai e conveniența
-idee de inexistența-
devine crudul fapt real
transpus in fizicul mortal
și-ncep sa ma privesc altfel,
imi fac din amintiri un țel,
ma uit printre oglinzi și sticle
crezand ca pozele multiple
m-ajuta sa ma tot țin minte
intr-un album, printre morminte.
Am primit sol neașteptat
-ca-s trup și suflet afectat
de-un rau ce-l credeam exclusiv
doar altora- fara motiv,
și ma patrund gand endoscopic
in trupu-mi intim, microscopic,
imi caut raul ce m-ataca
și vreau sa-l rezonez De pleaca
imi jur sa-mi port nespus de grija,
sa fiu Bing-Bang-ului o schija!
13.03.2011
|