de Daniel Aurelian Radulescu
Un capilar, ieșit din picatura, spaland bob de piatra,
Ce se-nmalește inradacinand un fir cat calvul puf
Și umfla, efiland samanța cat un glob, ce parea seaca
El știe, ca o Terra, sa se imparta frunza, floare, fruct-burduf!
Și ou de gaza zamislește omida pururi taratoare,
Ce-și țese fir din ața-i pan' la moarte, un cuibușor
Și crizalida naște, sparge a ei celula pentru soare,
Ce-i face pene dintr-un voal și taratoru-i zbor.
Și tot din oul spart, ca varul din odaie, zvarlit ca pe-o relicva,
Șoparla de nimic devine crocodil și-un puișor erete;
Din bucațele, din la fel, este și pana, colți și tigva
Și culori nestemate de cameleon, flamingo, ibiși, cuci, egrete.
In pantec de-un alt ou, dintr-o ciocnire fara vrajmașie,
Se alipește corp pe corp, iși face propria sa scalda
Amfibien; ce-și pierde coada-n cap imens de-o genealogie
Un "eu", din tot ce-am inainte; din cotiledon, albina, broasca, mama calda.
Simplist, cuvintele "mesaj", "inscris in cod", " o intreaga programare",
"Instinct transmis", "bagaj", sau plic trimis catre destinatar!
Oare de cine-s scrise, unde-i sursa, mintea, cine asigura invațare?
Doar veșnicul ales intre rau-bine; niciun maestru, niciun avatar?
Și lanțul de catene, cele ce om ma fac pe cine are fierar?
Și dintr-un zero scris, de ce-am ajuns și laptop și ierbar?
26.05.2012
|