de goeteri
s-a sleit de vlaga pana și ceasul, intr-o lume bulimica ce-așteapta sa manance timpul ramas
spre intoarcerea la sursa de gene și-n varful speranței sta aprinsa in cerc lustra imensa,
orbitoare, intr-un halou ce-a absorbit orice umbra de pe solul radiind
de-un abur inexistent, doar o distorsionare de imagine valurita
și e mult, mult agale și arar; pana și pasari inert stau pe ganduri picotind pe-un picior neretras
iar pe bancile strambe din squar se discuta cu sieși sau neant, cu tiparul, o presa
ce demult nu mai spune ceva, cat de cat important, doar citind
orișicum și-i doar spuma de bere ce mai sparge din liniștea-n tot neoprita
sau irisul ce lipește pe jambe aramii, filiforme ce unduiesc infierbantate priviri
și simțuri tresar la ritm cunoscut precum pulsul
Inima ce-mi statuse, o simt, iarași bate, a iubiri!
Ma trezesc toropit, o zi calda-n amiez, gand din toropit mi-e smulsul.
14.10.2011
|