de Daniel Aurelian Radulescu
Ma privesc consternat de rele ce-mi produc;
Ma tai, ma ard, in nesimțiri ma scrijelesc
Și ma repar de unul singur. Nu eu; am noroc
Cu cineva din mine, neștiut Mi-e leac, ma oblojesc!
E ca miracolul, ce-ateu nu-l cred și sunt eu proba;
Ma uit cum cresc la loc bucata rupta, eu-mi
Și mai spun, prost ce sunt, ca nu-s divin, n-am roba
Deasupra capului Ce m-a blagoslovit; El, Sacrul Insumi!
Și tot eu plamadesc ce vreau, ca știu a vrea
Și-atat perfect pot face chiar neinvațat.
Mi s-a spus ca e normal; "e doar mesajul, da,
Ce-l am!" Dar cin' l-a scris și l-a lipit? Și cand s-a intamplat?
30.04.2012
|