de goeteri
Oricate explicații aș avea,
-din carți citite, știința caștigata-
cand stau pe mal și il privesc cum curge,
cum malurile-n piatra și in mal distruge
E peste logica, de unde atata apa?
Am creierul, un labirint de cursuri, o rețea!
Ma uit in zare, in aval,
la crețul cafeniu, involburat continu
ce pleaca-n nesfarșit și amontele-i ia locul.
Ah, Doamne, de ce nu-s la fel, nu am norocul
sa fiu mereu un inceput, "remake"-ul rectiliniu?!
Sunt lung, la fel de lung, sunt un imponderal!
Intrezaresc petrecerile-i multe
in care-s poate, doar infima molecula
din nesfarșitu-i debit veșnic susurand,
ce umple mari, oceane, care-i sunt mormant;
cum locu-mi va fi luat, d-un ou, morula, o gastrula
Oh, cum nimic nu știu, din științele oculte?!
Nu știu, e static, mișca, pleaca, vine;
stau impietrit pe malul cu miresme
de iarba-n spic, cu izuri fin mirositoare
amestec de sublim, de fan in floare,
cu gand la imbaierile bunicii, cu aghiesme
Tresar, un fulger viu, in tunet intervine!
Sunt culme de lanț trofic negreșit
și-aș vrea sa fiu, o camera de luat vederi;
retina, s-am pelicula de film și poza
sa o transmit umanitații, zilnic, doza
Mesaj-aș da in viitor, de ieri, drept mangaieri
Sa stau, sa dorm, sa ma curg RAU, la infinit!
18.07.2010
|