de goeteri
Stau intr-un octombrie insorit cu pielea calda
Și nu pot sa privesc scanteia care ma dezmiarda;
Chiar ma-ntrebam, cum n-amendam pentru pericul
Potențial, cum facem pentru jucarii, neprevazutul la vehicul?
Mai mult, sunt chiar cu totul depașit, nici nu cred știința
Ce de amar de timp 'mi tot spune sa-i accept credința;
Cum de atata forța poate negrul sa strabata
Și gheața interplanetara apa o face, ziua crapa?
Și-atata cald e pan' la mine, pe nisipul-plaja,
Sau stand sub via dezgolindu-se cu-azur de vraja!?
Cum nu topește totu-n cale; cosmos, sateliți
Și inimi ce-ar fi inghețat? Cum ne-ncalzim iubiți???
Mi-e mintea calda, simt pe pleoape ca un fulg de bine
Și heliul ce-am primit il vars, pupila-mi indreptand spre tine
Ma-nvaluind de ganduri, ce le-aștern in fraza
Ce-o scriu sa ți-o trimit, cum sorul da o raza;
"Ce mult aș vrea sa-ți fiu calda lumina veșnic treaza!"
18.10.2011
|