de Daniel Aurelian Radulescu
Etilica mireasma duhoare in imprejur
Și-un luciu de inox din ochi lichizi razbate
Pe-un roșu de fundal de-obraji, cu glasul dur
C-o ragușeala aiurea pașește, da-nspre spate.
E slab cu burta-i mare sub pulover ca un bol
Și maini sticloase anina neritmic, in balans
Vorbește fara noima se adresand in gol
Și drumu-i labirint, nicicum de vreun avans.
Incearca tulburat cate o plesanterie
C-un ras ce nu-i al lui, se leganand din cap,
Dar nu-i raspunde nimeni; privit cu dușmanie
Se intoarce iar in drumu-i c-un gest de handicap.
Nici dinții nu-i mai are pe toți, e știrb in fața
La locul de pahar și filtrul de țigara
Ce-o ține nesfarșit pe buza-i rupta, creața,
Se imbatand din fum și scrumul tras pe nara.
Singurul scop ce are e banul pentru crașma
Ce-l face zilier pe cate-o solda-n sticla,
De nu iși vinde orice; apartamentul, cușma
Ce s-au baut deja! Sa-l furi nu-i mai e frica?!
Incet scade ștacheta; nu mai ia vodca scumpa
De patruzeci de grade, ia genocid preț bun,
Iar de un timp ca boala pe-ascuns sa nu irumpa
Ia spirt medicinal in loc și de sapun!?
Era-ntr-o zi trantit pe spate-n spasme scurte
Transfigurat, absent, chircindu-se-ntinzand
Dup-un timp am aflat; l-au gasit lang-o curte
Introvertit profund, o sticla imbrațișand
Ciudat destin rescris de-o mana criminala
Asiduu aplecata spre a cere neființa
Fara vreun etalon de clasa sau de școala
E secta ateista cu alcoolica credința!
01.02.2012
|