de Daniel Aurelian Radulescu
A spart gura targului umpland strada de plombe,
Impraștiindu-și zebrele in cautarea leilor rari,
Lasand trecutul alandala cu accidentari in catacombe
Cu tinerele ahtiate tot sarind prag dupa prag, dup-alți bogați florari.
Din cioburile risipite s-au pierdut culorile curcubeului
Ce nu mai rasare demult nici pe bolțile bisericilor
Mazgalite de injuraturile milițianului sau derbedeului
Teologizat in batalia fratricida a acumularii valorilor clericilor.
Pica ocazional cate un ochi de sticla in gura uimita
Ramasa intr-o cascatura plicticoasa din fade ecrane
Promulgand ineptice cumparaturi intrerupte de-o pelicula lipita
Cu mascarici, mulți sforari guralivi, botoxice vadane.
Noroc cu scurgerile Wilkileaks, nestematele știri
Din inelele bine ținute incercuite-n bancile parcurilor
Unde se pun la cale imbrațișarile morților cu oștiri
Și mai la moda parade de stabilire dupa merite a țarcurilor.
Cum pe-aici s-au furat multe, multe de tot,
Pana la lustrul saraciei lenei și se aluneca-ntr-una la vale
De pe treptele ce nici nu mai exista mai sunt cei ce se scot
Și din piatra seaca, ținandu-se agațați bine de buzunare cu parale
Baza-i o pacura neagra vanduta și aia drept lapte și miere
Intinsa pe painea din munca-n raspar la visatul picnic
Luat și ala din picul ce curge la lucrul de sila-n placere
Și totul se-afunda, e-un moale cum suntem, nu mai e mozaic!
De ce oare nu se mai practica invațatura de la marele-n varsta la mic?
25.02.2012
|