de goeteri
De cate ori nu-ți vine sa tot scrii
ce vezi sau ce traiești;
un mult mai mult decat scenariul
și nu izbutești,
ori pur și simplu nu ai darul,
ori vrei sa-ncepi
și nu-ți revii,
ca iese altceva
și nu pricepi;
e vis, aivea?
Se spune "asta-i culmea";
mintea nu-ți reda mereu tot ce percepi
și dezolant renunți
dintr-un pacat
al neputinței,
pagubind-o, lumea
decrepi,
neincrezator credinței
de menirea de-a-nvața s-o-nfrunți;
ramai printre mulți alții, nerealizat,
un figurant
din lotul celor mulți,
atot credul marcant,
un expirat
Și iți revii
ca nimic nu s-oprește
și niciodata nu-i perfect la fel;
e ca și un erizipel
ce-l poți avea din nou,
iți schimba pielea-n alt erou
și iar nu te mai știi
ești inca mutul ce nu poți sa scrii,
ca tot se moștenește,
prostește,
ca și cum e perfect normal
ca orice-i inegal?
Și timpul trece, trece;
se spune ca de nu vorbești la 7 ani
e iremediabil,
ramai un inuit abil
de animal,
iar de nu scrii
-cam noua printre zece-
"decidia scriptum" ai putea fi
ca stinși definitiv, vulcani
Asta e!!!
Ca orișice
și pasarea pe limba-i piere;
dar ea nu-i programata ca sa scrie,
n-are o astfel de avere,
ne-ncanta-n cant, culori, placere
și sunetul din care poate-am invațat
de multe zeci de mii de anine-a inalțat,
ne-mbie
Dar ne-am pierdut, profani
pe treapta sclavilor de bani,
simpli consumatori
de unice inscrisuri ce vor dainui
se pare;
lumea se va alcatui
din suflete ce și-au croit valoare!
Nu va fi poza timpului, de grup,
ci paparazzi ce vor vinde
scump, nu numai trup
și vor pretinde
unici crema,
caci voi ce-i leneși sunteți anatema,
lenea, creeand tagma de profitori
de scriitori!
Oroare!!!
05.03.2011
|