de goeteri
Pe cați am cunoscut, pe cate,
Stau toți in mintea-mi, nume slute;
Doar poze pe-un mixaj-mister,
Pe-un raft de film de-un emisfer
Le scot "on play" cu gandul dus
Dintr-un trecut de mult apus;
Ma minunez, parca-s de ieri
Mi-e dor de toți, de ierni, de veri
De cele chipuri reștiute;
Le am, le simt, sunt zeci, sunt sute
Și sunt sarac, ca le-am pierdut
Și cat le-am vrut, cat m-am zbatut.
Le-am adunat cu drag o viața
De-am vrut doar eu, c-așa a fost ața-
Sau singure sau strecurat
La bar c-o bere sau in pat.
N-am nicio camera obscura,
Stau cu ochi deschiși, timpul ma fura;
Nu-i am din nou alaturea,
Nu pot sa-i chem, le-am uitat stea
Sunt numai aștri fara nume,
Adesea-s numai a mea lume
De-mprejurari, vise tactile
Se promenand cadre-n pupile.
Cum sa-i mai chem, caci de-ar veni
Aș fi atunci, poate-aș refi,
Dar nici eter nu ma ajuta;
Trecut e-o unda, o reduta.
Or fi aceeași cum simt eu
Sau sunt efemer curcubeu
Ce-l vad sublim, nu pot atinge
Lumina ce din bec se stinge?!
Sunt prizonier, handicapat
De-un simț ce-i unul caștigat
Și l-am pierdut anticipat;
E simțul vorbei Mi s-a luat!
Ce stranii simțuri inascute
-Auz, vaz, pipait multe-
Toate depind de-o exprimare
Ce ni s-a dat din intamplare
In partaj infim de animale!
PS.
E-o pierdere universala
Ce-o plang, ea-i a mea boala
La scara mea de-un simplu om
Aș vrea sa-i am toți crengi, un pom!
23.04.2011
|