de goeteri
M-am saturat sa schimb pamant
Sa-mi rasadesc mereu tulpina;
Nici scoarța-mi nu-mi mai știe gand,
Nici ape nu-mi cresc radacina.
M-am saturat sa imi schimb oameni,
Sa ma incarc cu crengi de poame
Ce nu am timp sa coc; cum sameni
Și n-ajungi sa-ți astamperi foame.
M-am saturat sa pierd iubiri,
Sa-mi rup din inima, ce-i una,
Neobosita-n amagiri;
Ca nici ea nu va bate-ntr-una.
M-am saturat sa schimb arome
Ce-aveam, credeam, pe veci inscrise
In alveole, in pori, cum dogme
Ce-am inspirat, dar sunt doar vise.
M-am saturat sa-mi las prieteni
Ce-i am in filmul pe retina
Transpus cum ace-n drum de ceteni,
Cazute verzi Paduri ruina.
M-am saturat de mii de acuze
De risipiri trup-suflet, bunuri,
De gandurile-mi mii, confuze
Printre repere mii de-albumuri.
M-am saturat de-atata spațiu;
Veșnic necunoscut, cu umbre
De vis, reale Stors de sațiu
Ma-ntorc in lumea-mi de penumbre!
12.06.2011
|