de Daniel Aurelian Radulescu
Adulmec urmele lasate de pașii ce-ai trecut calcand,
Sa simt bataile de puls ce-mi lasa unde, ce uitasem
Și alerg sa prind din urma totul, sa iau clipitele pe rand,
Ca n-am știut ca nu mai e, la fel, cu ce de mult lasasem.
Sunt ca felina care-și linge din ranile deschise in piele
Și așteapta alte noua vieți, sa se consume in așteptare.
In noapte singur stau visand, sa te vad una printre stele,
Ca știu ca bolta de nu-i ești, se stinge vis și lumea moare
26.10.2013
|