de goeteri
Se scalda lumea-n frumusețe
De chipuri, trupuri efilate
De-o rasa-n pic de tinerețe
Sublima, ca o sanctitate.
E plin vazduhul, fermecat
De mladieri de coapse lungi,
De-obraji cu buze de-nramat,
De ochi incolorați, prelungi
Rasfira adieri de vant
In degete fine de zane
Se pogorand cer pe pamant
Printre cosițe-n lungi cunune.
Se prinde iris cerc de sfoara
Pe mijloc stramt cu bust de raza
Și se așaza-n șold-vioara,
Rotund, pe-o lira stand sa caza.
E gatul șip pe-un umerar
Firav cu-amestec de vigoare
Sa țina cupe de nectar,
Sa creasca din boboc iar floare.
Și pasu-i gamba cum picur
Intre vazduh și vis de-abis
In mers candid, fugar de licur
La intalnirea ce-a promis.
Și langa toate-i talismanul;
Un fir de aur fin pe glezna,
Pe-un toc in punct ținand pocalul
De sangele-n rubin, miresma.
Nu știu de duh umple cleștar
In fir-șuvoi, suflet la fel,
Nici minte cata este dar,
Nici cugetul cat e fidel?
Doar ca pereche i-e strajer
De val in canion de fibra,
De braț invarcolat de fier,
De minte-vifor, fapte-avida.
E-un pic de stal, de duritate
Sa țina-mbrațișat subtilul;
Plapanda de feminitate
E vaza florii Masculinul!
26.09.2011
|