de goeteri
Trec anii peste dragii din morminte
-S-aștern in pudrerii din stele fine-
Chemați din intamplare-n minți, fara cuvinte,
Sau invocați de gazde-n ganduri celestine.
Ii deformam in minte-n maști uitate
Și ne-nchinam arar in zile faste.
Aducem gand d-ofranda cu celeritate
Sperandu-ne retur divin din zile caste.
Ne ia un dor nebun de ramași singuri,
Ne zboara inima cu nod in gat de lacrimi
Ne-am vrea eroi celești, sa caștigam castinguri;
Sa-i strangem, suflet fara trup, fara de patimi.
Suntem inmarmuriți de-a lor tacere
Caci tot credeam in farsa de pieire;
Dar și atei de-am fi, credem in reinviere
Ni se destrama ultima speranța catre nemurire!
Și timp ne trece, peste timp, cu sabii
Ce crestaturi ne lasa-n pielea amintirii
Ne zboara gand la stolul plin de vrabii
Din rasul de copil la crucile nefirii.
De vii, suntem tot mai ades un suvenir;
E multa lumea pravalindu-se pe noi
Plangand Ne scurgem picuri catre cimitir;
Torentul existenței catre lumea de apoi..
10.09.2010
|