de Daniel Aurelian Radulescu
Prin lanuri, ce-mi apleaca vantul,
cu gand odata aș colinda,
sa te vad iar, sa-ți spun cuvantul;
"atat de mult j'envie de toi"!
Cum nopțile le aștept sa treaca
și de zi nu m-aș satura,
orice amintire o strang, de pleaca,
"sa nu te pierd j'envie de toi!
O lume intreaga nu exista,
cum singur eu, myself, io, moi,
n-aș fi doar vid, gol ce persista,
"de nu revii j'envie de toi!
10.02.2013
|