de Daniel Aurelian Radulescu
Exult; caștig din timpu-mi zbor, m-ajung cand am plecat
Uitand de griji, de lucrul zilnic; sunt peste nori, am ațipit
La "end" de western și tresar la vocea treaza din cockpit.
E iar pe "screen" pasarea-mi cuib pe-o linie 'n salt sacadat.
Ma duc acasa și-i aștept pe toți, cei ce nu m-au uitat!
Privesc prin praful in rafalele ce-mi fașaie parbrizul cald
In camp pe-o arie de drum, pierdut c-o liniște eterna
Și-mi zboara gand la eu ce-am fost și mulți ce-aveam pe langa ferma
La Fotin; dar sunt singur numai, totu-i pustiu și-un cer smarald
Ce-l priveam; vara-n zgomot surd, culcat pe-o șira. Mintea-mi scald!
Și acum este-un maron de fier in ape-n val la Costinești
Acolo unde-i mal in pietre, mai sus de locul de nudiști
Unde timizi intr-o vacanța de practica stateam intinși
Pe burta și-nțepam nisip inrușinați. Hm, ce povești
Ce se derula, ca-i pustiu de ce știam. Cum timpu' oprești?
Doar am ieșit de la examen, pașesc pe aleile spre cursuri
Și cat de mici imi par acum și-un pic straine clase, sali,
Iar la cantina de la drept, cum nici la "Tosca", n-aud boli
De care tot ne zgandaream; ne puneam "frane" de parcursuri
Așa-n sfarșit de sesiune și-s iara singur. Triste apusuri!
Cum simt caldura mainii tatei ce numai el sta doar s-asculte!
Nici glasul mamei, tot fantoma, ce rade, cipul randunicii
In curtea casei unde-i gol, nu mai sunt camaruțele bunicii
Și prispa galbena ca ceara de-atat spalat, nici vorba-i iute.
Nu mai e cuib la streașina de mal și pai. Ca-s case multe!
Hm, arar trece o caruța in valea de pe prund, la garla,
Dar nu-și mai slobozește calul sa intre-n apa la scaldat;
S-a pus sa-ncarce nisip, piatra, ca-i mult acum de reparat
Și-n lunca-s mari gramezi, bascule, nu vreun cioban adapand tarla.
Doar apa curge tot la fel. Tresar, nu-i joaca! E-o șoparla!
Astazi sunt trist ca las tristețe și așa ma-ntorc in timp pierdut
Ca nici orele caștigate nu mai imi raman, le predau toate!
Sunt plumb de greu; plutesc oceanul, doar amintirile-s salvate
Și le tot port chiar tot mai roase și n-am nici cui sa le-mprumut,
Ca nu vrea nimeni vechituri. Raman cu ele, le fac lut!
Cred mult, din tot ce am vazut, ca numai apa-i la fel; val
Ce tot se intoarce, fir se-aduna, norii ii sunt lacrimi . E natal!
23.04.2012
|