de Daniel Aurelian Radulescu
surprinzator, un necunoscut din mine a aparut, azi, pe intinsu' timp o plaja,
topita pe-un celuloid de rola ce incepe intr-un obscur, cert negativ,
ce iși așteapta impresionare, un developat dintre revelatoarele de-o unicata vraja,
in poze multidimensionale, intinse o filmoteca, ce incep s-o simt pe undeva, din mine obiectiv
m-am trezit brusc, inspre ora șapte, aproape in țipete, fara de dinți, mic și golaș,
fara de par, ce nici nu mai conteaza, s-a vazut ca pica, grav insa, fara de nicio minte,
intr-un fel de cald, de inconjur de palme mangaind, ma pipaind bucați, pe rușinos panaș,
ce-mi pare a fi, ca știu acum ca-i sex, dar și ades pe frunte, mi se tot spunand un neințeles sa fiu cuminte
sunt, culmea, obosit de viața, ce se pare ca-i a mea și doar incepe, is multe, multe ore
și-o dorm, o sorb din sani ce-mi vor fi mama, ce-o cunosc acum, jumatea ce ma doare, doare,
ramasa intr-o sticluța o lacrima uscata ca o pata, mata, alburie, de-ochi pierduți pe mine sa m-asculte,
parca aș fi știut ceva sa zic ma imbie și barbatul zambind larg, ce ne-a adus la amandoi o floare
este, se pare, prima zi, cand lume multa-i adunata, nici nu știu de ce doar pentru mine dainui-va oare, oare?
14.02.2014
|