de goeteri
A inceput școala pe 14-15 miliarde de ani lumina plecata-n spirale
și așezata in aula rotind concentric și cu tabla neagra, in zgomot de urale
explozive Nu știu de luna ca n-aveam orbite pentru ea și nici nu stralucea,
iar revenind la facultatea-n curs de-a naște din scrumuri fumurii, in perdea
s-au incropit cursanți intr-o alergare nebuna de-a se face mari și a se-nnconjura de-apostoli
pazitori in jur -utopici pentru neinițiați- haotici, dandu-și coate, rostogoli
sa-și faca loc, sa se aprinda printre nori și sa se pavoazeze-n cer de-o bula albastra;
un graunte -aproape vid de masa- și-unde și mai mic, un firicel cu gat purtand o glastra
și-a incolțit o floare cu petale mirosind a simțuri și curgand nectar sa iși hraneasca -ne avand-
un gand, se-ncovoind de intrebari -de-un dedesubt de punct- plecate Și atata-i de papand
elevul ce-a intrat pe-o lume-n unda scurta, se-necand de-atat plangand! Se cheama OM,
aflat la sanul Caii Laptelui de-o firicea genealogica, printre inelele de varste nesfarșite de-al sau pom.
E-o spița, sau un varf de sulița aruncata de un Cine Bula, ea graunte ii e acoperiș de-un miliard de miliarde de miliardimi din miliardul de-un micron
PS
Pe Calea nesfarșita a Laptelui, numai pe ea, am 17 miliarde de surori ca bula, ce-o am și trenul și peron!
01.10.2011
|