| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Chemarea de Tudor Arghezi Din pietre sterpe si uscate Un fir de iarba s-a ivit, Si virful lui in infinit A cutezat, strain, sa cate. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Natura
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Clipuri despre mine
|
|||
|
Ma-nchin la frumusețea-i, ce-i natura Fara perfecta simetrie, un tot anarhic; Copacii nu-s patrați, nici tril dulceag-sarcastic E totul inedit, un altfel, ca aventura. Parca nici nu-mi revin, cum de nu-i terna Cu tulpinile ei strambe fara șefi pe tronuri, Cu prea mult verde-nfipt in cafeniu de tonuri Și albastrul clar de vis privit din cap pe perna Dulceața-i din salivele d-infime gaze Și far din licurici e, se arzand de amor Și chiar de fier de are, pana-i este zbor E-o creatoare eterna, fabrica de muze. Nici apele grabite-n valuri, repezi spume, Nu-s mereu clare și nici drepte linii. Padurile-n stejari sau chiparoși sau pinii, Nu-s țambre șlefuite Alb, e-omat pe culme. Și oceanele-s prea mari, nici blande, line, Cum nici pe cer nu-s nori taiați in forme fixe. Pana și sori și luna-s pierderi in eclipse E-apoteoza-n haos și nici nu intervine. Cum oare din pamant face bujori și roze, Dar și ciulini, otravuri, din mucegaiuri leacuri Și-o veneram oricum, defectele-i sunt fleacuri; Cutremure, tsunami, sunt doar metamofoze. Și munții-s reci, hidoși, de roca gri și sumbra; Nu-s piramide-n colțuri și laturi-s inegale. Nici pasari nu-și respecta mereu, la fel, escale Și pana și imagini avem mereu, cu umbra. E peste-nchipuire; și crima-i preaslavita In ierarhia morții, iar viața și-o croiește Neințelegand selecții; slabii nu-și ocrotește! Benevolat noi vrem, sa-i invațam, ispita?! De ce-i slavim mereu perfida-i armonie, Cand totul se consuma; unul pe altu-n rand Și ne cream tipare, 'n artificial crezand Vrem s-o invațam; supremul, cum trebuie sa fie?!? Și-atunci s-o copiem marunt și-n anvegura, In clone de talent, culori "neintalnite"!? Ori muzica-i suntem și carțile ispite?! Cu drept ne invocam top-ego de natura?!? Așa cum e, cum sunt, mi-e dor de EA mereu; Zvarlit, un cromozom cu genele-ntr-un Y, Ales sa pic roman, nu spaniol, nici grec Calatorind hai-hui, pe neștiut traseu L-așa sublim colos ce viața-mi da, imi fura, Sunt un melanj pierdut de calitați-defecte, Un handicap de rand Printre pieiri perfecte Sunt tot un imperfect Caci sunt și eu, natura! 16.06.2011 |
|||
Pune poezia Natura pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |