de goeteri
In ploaia rece de afara
o silueta se strecoara
in intunericul carbune,
fara cuvinte, pași sa sune
e doar un abur de respir,
o pacla stinsa intr-un fir
topindu-se s-albeasca negrul
de-o clipa, rasfirand tenebrul
mocnit, intins in aer, cer
fara de luna, stele, in ger
stand sloi inertul sa se crape
de corpul strans, adus sa scape
taindu-și rar, incet, alene,
drumeag pe aleea de dughene
fara de bec, doar palpairi
de lemne arse și icniri
de spart bușteni la luciul lamei,
cu gand la caldul sobei, zamei
din tuciul negru bolbotind,
aprins de ochi avizi ce-ntind
cu dor nestins de-mbucatura
ce-a și uitat de gust, de gura
Și doar in zare-o luminița
razbate, crește-ncet pestrița,
se imparțind in doua lucii
ce cresc, se trec de semnul crucii
de-un chip de tanara-batrana
sclipind in far cu chip de luna
Și-i dus și sfarait de roți
pe drum pustiu pavat de porți
și-n liniștea de-un camp de țara
se stinge-o muzica, ușoara
și roșu sange-n dare piere
A fost un licar de-adiere
O fi la fel la reinviere?
06.01.2012
|