de goeteri
Cata minciuna-i adevarul cu suferința-i creatoare
Și-i prea tarziu sa-mi foloseasca un adevar mințit o viața,
Cel ce-l discern din rau avut sa n-am puteri de denigrare
Și mi-e exemplul cert, palpabil ca pe-alții soarta ii rasfața.
Din rau in rau cand merge totul și tot aștepți sa se sfarșeasca
Dar tot el e doar o-amagire de inceput ce nu se leaga
Și pica iar in disperare ce suflet, trup sta sa raneasca
E semn ca totu-i incurabil și intamplarea nu se baga.
E-atat de adunat neșansa se margeland pe lanțul greu
Ce ține ancora de fund sa-oblige la inert speranța,
Ba mai mult inspre abis sa traga se adancind mereu, mereu
In pravalire-n anoxie cand te pierzi tot, iți pierzi creanța.
Ai vrea sa te ridici, nu poți și biciul picura in fluviu
Cum e hipnoza neintrerupta; trantit la sol in oarba transa
Și aștepți din somn sa te inalți, sa rabufnești cum un Vezuviu,
Tanjind neputincios norocul sa-ți dea un deget sa-l prinzi șansa.
23.01.2012
|