de goeteri
E stranie senzația, de dus, de gol
Cand intinzi mana și nimic n-atingi;
Ca-ntr-un coșmar, urmat dupa viol,
Din abuzat! Nu-i nimeni cui sa strigi.
Mai singur sunt in fiecare zi
-Pierzand din totul, ce am cunoscut-
Chiar de m-am ocupat sa am copii
M-au lasat toți! E-ndeajuns, ca i-am facut!?
Se duc colegi sau de ii vezi, is absenți;
Carunți un pic, cu aere preocupate,
Ieșind tiptil din școala existenței, repetenți
Se strange viața intr-o austeritate!
Incerc sa n-am patrundere de hau interior,
Depresia sa nu m-atotcuprinda;
Ma-mpac cu gand ca inca-s muritor
Și nici n-am gand, de atarnat de grinda.
Cand deschid ochi, tot ce privesc, visez,
Devin introvertit, am poze-n gand;
Revad istoria-mi, ce-ncerc sa precizes
Sunt eu cu mine, tot mai cand și cand.
Am lacrima un nod, mereu mai des
Ma vad parinți și-i ințeleg tardiv;
E lumea pururi noua, doar cu un acces
Ieșirea-i, pe un singur recviem, din portativ.
De este alinare, de-o oferta, din iubit
-De-ai dat, ca sa primești, fara sa ceri la fel
In timp, puțin cate puțin, crezand in infinit-
Raman-eternul; el sau ea, iubit, iubita, trecator fidel!!!
10.10.2010
|