de Daniel Aurelian Radulescu
S-a plictisit tot stand mereu acasa
Privind cu jind la vanzoleala strazii
Invidiind pe toți; vremea-i frumoasa
Sau ger e? Of, plictisul ograzii!
Nici munca nu mai este, nu-i vacanța
Despre ceva mai bine, tot se-afunda;
Tristețea-i tot mai sumbra, nu-i speranța,
Și viața tot se scurge, tot mai muribunda.
Și cat elan de zbor e, ce voința
Sa sparga tot banalul, sa se plimbe,
Dar de un timp -și lung- e doar caința
Și orice-ar vrea nu poate sa mai schimbe.
Este-un abis de eșecuri, bluff șirag
Ce lasa fara nicio sursa impliniri
Și bani sfarșesc, te lasa și cel drag
Ramai cu ochii pe fereastra, doar gandiri!
30.01.2012
|