de Daniel Aurelian Radulescu
Cum oare copilu-i din mine și nu-i cum sunt eu, partenera
Și gand ce-am precis doar al meu, nu-l respect, masca-mi pun, viziera,
Și cum de sunt eu de atația de ani și-uit de mine, ma intreb in oglinda,
Iar visul ce il am l-am avut de copil, l-am tradat, tradator se perinda?
Cum inima imi spune -ce-i drept ca o am- și mintea, de-a mea, poate minte,
Iar dragostea pura ramasa la fel catre aceeași -se intreaba și ea- ne dezminte
Și nașterea vruta, adulata de toți, de ce-o tot giram sa ne poarte
Amarul de ani și ne zbatem sa fim Pentru ce subiect Obiect, pentru moarte?
09.11.2013
|