de Daniel Aurelian Radulescu
Ma cheama "neștiut", n-am stea, n-am nume
Pe cerul instelat, in abisul marii-n spume.
Nu striga nimeni sa-i raspund, nicicine
Și de-ar țipa e-n van, nimeni nu vine.
Alunec peste clipele nenumarate,
Ce-n cont le trece al meu dușman, etate.
Plutesc cu capu-n nori, in atatea ploi,
Sa-mi spal din vise, caut "amandoi"!
Mai salt din cand in cand pe-o sarma
Și dezechilibrat imi pierd elanul, carma.
Pașesc tot mai agale, sa n-ating jaloane
Intinse peste tot, ma pierd printre cotloane.
Cu ochii inchiși petrec intunecime
Sa treaca, nopți spre zilele sublime;
Cand ma ascund in mine fara voie,
Un ignorat de toți Inamorat nevoie!
Am doar un licarit pe ape involburate
Și inot livid in lacrimi, am mainile crapate,
Dar tot le intind, cat inca am sange-n vine,
S-ajung, sa te ating Te am numai pe tine!
Ma sparg nisip de-o plaja, ce trupul ți l-ar ține!
26.06.2012
|