de Daniel Aurelian Radulescu
De m-aș mai naște ieri, pe maine
Te-aș cauta cu disperare
In cald de zi de zi, cum paine,
Tartina, de nectar din floare.
Aș privi cer la nesfarșit,
Sa te regasesc prin stele.
Pe soare-n pumn, la rasarit,
L-aș stoarce tot, din ars, inele
Sa-ți fac in dar, poate vei vrea
Sa-mi fii doar mie, singur, zana,
Sa ma topesc in trena ta,
De-oi fi a mea, o zi, cununa.
Ma voi culca cat ziua lunga,
Sa-ți fiu etern erou de vise,
Sa știu ca nopțile-ți alunga
Nereușirile promise.
Pe nevazuta fața a lunii
Panda voi fi, ascuns mereu;
Sa-mi dai sclipire mie, lumii,
Ți-aș fi scanteie, Prometeu.
Aiurea timp nu m-aș mai pierde
Ca știu acum ce e murirea
Și de sub scoarța crucii, verde
Iți voi simți veșnic simțirea.
Voi fi un scurs de calda lava
Pe unde-mi calci racori, sirena
Voi fi in sleit, de inoți, o nava;
Pluti-voi sa te țin, carena.
Și zbor ma vei gasi, ca sunt
In veșnica ta așteptare.
Pe brațe sa te port sunt vant,
Cu aripi rupte de culoare!
29.07.2012
|