de Daniel Aurelian Radulescu
Refuz de amintire, de trista consonanța,
Cutremurand profund organe-n rezonanța,
Cu prabușiri in spargeri de roci zidite stanca
Pana mai ieri ce-un straniu refuz, la tot, cuvanta.
Se inșurubeaza sfredel spusa ce lasa gol,
Cand fapta-i se succede, destrama, tragic rol;
Se sfașie scenaric, precum cortina trasa
Grilaj de deținut, sub mantia de-o rasa.
Ramane os boland sub carne tabacita
Ce impraștie toxine prin inima zdrobita
Inspre mintea ce se pierde in psihomatic hau,
Cum șiș far-anestezic durere implanta, rau.
Inmoaie brațe, tonus, ambiție, voința
Nefiind din propriul sine, intrus e, neputința
Ce luneca avalanșa maturand tot, trecut
Anoxic dand sfarșit, nesperand reinceput.
E-un patru de la școala nespus nici la parinți
Cuvantul "ad", de la, de scoatere din minți
Cu rondurile pustii, gauri de glonț si-un "i"
Vizor, ce infige țeava "mortal", in loc de "a fi".
Un ultimatum scurt, de-o lunga ezitare
Tot zamislita-n gand, uitata, reincercare
Fara raspuns, cand nu-i nici un palpabil bio;
Se pare ca și flutur din stern și-a luat adio!
Doar unul e calau; el, ea noaptea de-o ziua
16.06.2012
|