de goeteri
Pe Via sumbra intunecata
Din vechi Imperi' cu iz Roman,
Plecata neaoș din țaran,
Era de cart frumoasa fata.
Fugise de noroi și vise,
Crezuse in vorbe de țigan,
Nici nu știa unde venise,
Muncea și nu avea un ban.
Nici nimeni nu știa de dansa
Caci numele-i fusese luat,
Nu prididea intr-un pacat
Sa-și recaștige recompensa.
Se lumina din cand in cand
La far de noapte, fara seama
Nici fața nu conta, in gand
Doar timp sa treaca, ca e mama.
Și dor de casa și bunici
O framanta fara alean,
Jura mereu dar tot in van,
Sa nu mai fie pe aici.
Dar nu putea nimic sa adune,
Caci mulți avea de intreținut
La șaispe impliniți niciunde,
Și orice preț ar fi cerut.
Și ochii in lacrimi larg deschiși
Gasise carabinierul,
Și un pic de bani, dar neatinși
In pumnul strans ca fierul.
Și acasa nimeni nu știa,
Nici pruncul lasat singur,
Nici bunii sai țarani sadea
De neam jumate ungur.
Și alta supla reveni
Pe strada intunecata,
Credea la fel in bogații
Ca prea frumoasa fata
21.03.2010
|