de Daniel Aurelian Radulescu
Sunt cea mai fericita parte a vieții, ele, nopțile, pline de vise
Și nicidecum zile cu numar, cu limitarile; in placeri, ambiții, avut.
Fara de margini ego, nu complicat real, doar simplele, promise
Poate de asta in noapte ne ivim mai mulți ii suntem nou nascut!
O luam sfatuitoare, plinul de amor, de-un "tete a tete" idilic
Și n-o uram ca ne scurteaza pașii de parcurs, ne lasam prada
Absenței, in trecere de ore in secunde, de un sprint in neștiut, empiric
Ne-o facem dulce sarbatoare; de aniversari, noi ani Ne e draga!
N-o supara ca-i amintiri de crunte, in bezna-i, de accidente
Și n-o numim de naștere, nici pentru nume nu o celebram!
Ramane parca un mister de jumatat' de viața, eminamente,
Uitata Poate ca nu, caci se razbuna eterna, ce la amurg urmam!
E de-ntuneric drog, fara de licariri, cand pașaportul de serviciu ni-l predam.
01.06.2012
|