de goeteri
Invazie de poezie intr-un tsunami devastator
de liceeni fara de varsta, ascunși in valurile fara identitate,
in poze ganditoare, ravașite de-un tumult cert simulat;
pe ganduri azvarlite pe țarmuri, sa le cucereasca
cu malul purtat inconștient, fara știința vreunui invațator
Ramasuri de crampeie adunate dintre tot felul de citate
lipite pe sentimente cu subiect tabu de iubiri de neexprimat,
intr-o cerșetorie siropoasa, repetitiva, de vocabule sa umple o dorința trupeasca.
O-ncalceala de alge, patunzator, mirositor putrid metaforista,
se-nșiruind, dandu-și mainile-ntr-o mazga de netezit creiere
unul de la altul; la fel necultivate, caci s-au inmulțit școlile
lasate oriunde, din retragerea apelor restranse-n matca rațiunii
și uitate pe-un uscat devastat, ca-ntr-o pictura naiva trista
intr-o democrație a liberei expresii, ce i-a prins pe toți fara prevedere,
se-nsamanțand incet, incet o goliciune invaziva, ca microbii din toate bolile!
O mare-nvolburata ce nu poate s-adape din mult-saratu-amaraciunii.
Noroc cu incalzirea globala, ce-ntr-un tarziu va topi tot, torente
aluvionare și nu vor mai rezista decat cei care știu sa-nțepe suflete,
sa coasa definitiv plasmuiri de sirene-n panze pescarești de goblenuri
Se va-ntoarce-o Mesie pedepsind cu uitarea prohodul de farisei
mascați in secte de nou val, visand dezgropari de valori aparente
și poate va reface-ntr-o cina de taina, un conclav de apostoli in umblete,
propovaduind simplul nesimplist, reimparțind arta lumii-n visate terenuri
de-o noua, cea veche cultura!? Un clasic nou val, un real, nu idei
31.08.2011
|