de Daniel Aurelian Radulescu
Sunt inrolat ție pana la moarte
Sa te pazesc de cuceriri, de asedii;
O santinela-n cart cu armele de toarte,
Fara de schimb in gandurile-mi sedii.
Sunt pas de marș in veșnica patrula
Sa-ți țin speranțele pe aleile ce calci
Și-ți port rezervele de vis; is o caraula
Ce-aștept, in zana timpul sa-mi descalci!
Taraș iți șterg din urmele lasate
Sa nu te ajunga nimeni sa te atinga;
Sa te-apar lumii, innebunita de pacate,
De te-ar gasi dorințele sa-ți stinga!
Ma scol cu noaptea-n cap, ma culc cu ora
Sa-ți trambițez silabele din nume;
Ca numai tu ești oda, sunet tuturora
Și fara tine nici n-ar exista vreo lume!
Ies zilnic la raport, caci Creatorul
De uita c-a dat stelelor candoare
Se poate pierde; veșnicul incepatorul
Neștiind ca ingerii-s facuți din tine floare!
Mi-am depus juramantul de soldat
Sa-mi dau din viața ce-am de imprumut
Sa ți-o dedic trezor, oh, tematoare de aparat
Ce-am tot visat sa te-am și nu știu de m-ai vrut?
26.03.2012
|