de Daniel Aurelian Radulescu
Cate regret și nu-mi raspund,
Pe cate și pe cați
Și-n melancolic tot m-afund,
Ca nu-mi vorbesc, sunt muți!
Și dintre toți și dintre toate,
De cine-am dor, de cine?
De pierduți ani și de palate?!?
Mi-e dor de "tu", de tine!
Nu știi prin cate am trecut
Și m-am uzat, m-am ros.
In inger am zburat, cazut
Is ingenunchiat, pe jos!
Aștept sa calci din nou, s-apeși
Pe mintea mea din piept.
Prin talpa sa-ți simt dor, sa-l verși,
De-ți este Eu te-aștept!
Sa ma primești in gand ascuns,
Sa nu ma ard de soare!
De mana sa pașim patruns,
Chiar daca doare, doare!
De nu-i raspuns, de vreun regret,
De cați, sau de la cate,
Am simțul cald; sunt un Hamlet,
Cu oase, cranii, rupte!
Intind o mana prin frunziș
De-o vara, plansa-n ploi;
Ma prind intr-un paienjeniș
Iar, suntem, amandoi!
31.05.2012
|