de Daniel Aurelian Radulescu
Cand reprivești fost in imagini și doar din retrairi traiești,
E timp cand ancora-i mai grea, la fund te ține, nu mai ești!
Aluneci parca, crezi himere ce din adancuri gand salveaza
Și uiți ca-not retur sufoca rasuflu, ganduri iți reteaza!
Nu poate un trup, ce-i loc de corp și d-energie neinfinita,
Sa urce iar din ou batran, matur copil; toate-s ispita!
Iar implacabil timp se scurge, permis ne cerand sa marcheze
Piele-n definitiv traiecte Vise capoase raman treze!
Cat inca-i termenul inscris un neștiut și-o zi-i din alta,
Sa-ți smulgi din fraie neputința, trenul ținut uitat in halta,
Sa-ți porți gand naravaș cu "eul", bagaj de tine in vagoane
Din ieri, maine sa lași trecut, sa infrunți un viitor cu toane!
Ca doar parcursu-i harazit, cum lumea o știe, nu te minte
Și intoarcerea sa-ți faci elan de zbor, spre abisul inainte!
07.05.2012
|